Absurd. Absurd e cuvântul

Absurd. Absurd e cuvântul

În acest episod: !&^@$#)$@E@&)@ ##$#@(#$U $)@!^&#%$. Fotbal, eh?

D6JCIsUX4AE6l06.jpg_large.jpg

Deși au trecut zeci bune de ore de la cele trei meciuri care au uimit lumea, Zecarul nu are cum să-și găsească ușor cuvintele pentru a descrie ce s-a întâmplat în această săptămână minunată de mai în fotbalul european. Când tot praful se va așterne peste sezonul de fotbal și atenția ni se va muta spre alte competiții din alte sporturi, vom rămâne cu două finale de cupe europene 100% englezești și cu un sfârșit de campionat în Premier League care va intra în istorie. Cine știe, de fapt, ce final nebunesc ne mai așteaptă duminică, în etapa decisivă din campionatul Angliei?

În ultima perioadă, Zecarul nu s-a mai uitat chiar atât de mult la fotbal, însă ține să se felicite că săptămâna asta a respirat fenomenul din plin. Semifinalele de joi din Europa League, când Arsenal a învins-o cu 4-2 pe Valencia în Spania într-un meci entuziasmant și plin de goluri și evenimente, dar și victoria după loviturile de departajare a lui Chelsea în fața lui Eintracht Frankfurt – și ea un fel de revenire, după ce echipa germană a ratat ultimele ei două penalty-uri – pălesc în comparație cu ce se întâmplase în cele trei zile precedente.

D6KBg7VW4AU197F.jpg_large.jpg

Finala Europa League va fi Arsenal – Chelsea și chiar și despre acest meci între două rivale din Anglia se pot scrie multe. Arsenal, care a trecut sau chiar trece printr-o perioadă absolut dezastruoasă în campionat, a reușit să se regăsească în Europa. Sub comanda „specialistului” Europa League Unai Emery, echipa a trecut de două adversare potențial incomode mult mai ușor decât s-ar fi așteptat lumea, iar meciurile cu Napoli și Valencia nu au fost rele – au fost deschise și spectaculoase, chiar dacă nivelul a fost evident sub cel din Liga Campionilor. Pentru portarul lui Arsenal, Petr Cech, finala cu Chelsea va fi un meci de-a dreptul special, un adevărat „sfârșit perfect” al unei cariere remarcabile. Dacă „Tunarii” câștigă, Anglia va avea cinci echipe în Liga Campionilor sezonul viitor, primele patru din Premier League – Manchester City, Liverpool, Chelsea și Tottenham – fiind deja calificate în această competiție care a întrecut orice scenariu logic în această săptămână de vis.

De vis pentru unii, de fapt. Pentru alții, agonia și durerea trebuie să fi fost nemărginită. Zecarul o ia pe rând, în ordine inversă cronologic. Pe 24 octombrie, Tottenham abia câștiga primul ei punct în grupa B, șansele ei de a merge mai departe în fazele eliminatorii fiind minime. După victorii acasă cu PSV și Inter, testul final a fost Barcelona, iar cu cinci minute înainte de final, echipa londoneză era practic eliminată din competiție. A venit însă golul lui Lucas Moura din minutul 85, iar rezultatul de 1-1 replicat de Inter cu PSV i-a asigurat lui Tottenham prezența în optimi, în ultima clipă. E cumva firesc ca tot Moura să fi fost eroul echipei și în această semifinală nebună cu Ajax.

D6EUR0EWsAADhAd.jpg_large.jpg

După trei reprize de fotbal, Ajax conducea cu 3-0 și nimeni nu ar fi putut spune că rezultatul nu era just. Tinerii olandezi au impresionat peste măsură în acest sezon european, jucând cu o dezinvoltură și o lipsă de frică parcă nenaturală, cumva specifică vârstei majorității jucătorilor lor. Meciul părea încheiat, concluzia de mult impregnată în istoria fotbalului, dar cum un val mai îndrăzneț ajunge pe o plajă ștergând mesajele de bucurie inscripționate în nisip, așa au sosit golurile lui Moura. La finalul meciului, Ajax fusese redusă la corpuri prăbușite pe pământ.

Două fulgerări consecutive, rapide, au dus scorul general la 3-2, iar Tottenham se vedea nevoită să mai marcheze doar o dată pentru a se califica. Într-un fel, Ajax a fost de-a dreptul ghinionistă, date fiind ratările pe care le-a avut la rândul ei pe parcursul reprizei a doua. Totuși, timpul părea să treacă în favoarea ei, iar când mingea a ieșit în out de poartă în minutul 90+4, sărbătoarea era pe punctul de a începe. De câteva minute, parcă Tottenham chiar dădea senzația că nu se mai poate face nimic, dar fotbalul e un joc al naibii de simplu câteodată. Câteva atingeri de minge, pase parcă haotice la mijlocul terenului, și aceasta a ajuns în apropierea careului, unde Moura și-a balansat piciorul pentru o ultimă încercare de a întoarce soarta. Câteva clipe mai târziu, un stadion vibrant fusese redus la liniște, iar milioane de fani ai fotbalului din lumea întreagă se frecau la ochi. Parcă mai văzusem asta, dar totuși nu avea cum să fie adevărat.

D6HuqxFXkAAMH-8.jpg_large.jpg

În schimb, era. Tottenham, cu ultimul șut al meciului, se califica în finala Ligii Campionilor. Și asta la doar 24 de ore după ce Liverpool reușise improbabilul și mai puțin probabil într-o seară de neuitat pe Anfield.

Barcelona nu a dominat meciul tur, însă tabela arăta 3-0 în favoarea ei o săptămână mai devreme, fapt pentru care echipa catalană era văzută ca mare favorită la calificare când prima minge a fost lovită în Liverpool. Cum altfel, dacă un anume Lionel Messi a făcut ce a făcut în meciul tur? Barcelona marcase în fiecare meci din Liga Campionilor, mai puțin în turul cu Lyon din optimi. Pe Anfield, însă, nu au reușit.

Prima repriză a fost una în spiritul meciului din urmă cu o săptămână. Destul de echilibrată, cu ambele echipe având ocazii, dar cu una singură convertind-o pe una în gol. Liverpool conducea cu 1-0 la pauză, dar calea spre victorie încă părea lungă și anevoioasă. Fotbalul e un sport ciudat, însă. Puterea pe care ți-o poate da un gol, impactul acestuia, este aproape palpabil. Când Liverpool a făcut 2-0, revenirea nu mai părea un vis îndepărtat. Cu Barcelona clătinându-se ca un boxeur după ce a încasat un pumn zdravăn, Liverpool nu a pierdut niciun moment și a aplicat lovitura care a trimis Barcelona la podea. La general era 3-3, iar după două lovituri fulgerătoare, Liverpool era în cărți pentru calificare.

D5_6VZMWsAEZ3VP.jpg_large.jpg

Dar în fața ei era Barcelona. Sentimentul era că deși se putea întâmpla aproape orice, parcă tot te așteptai ca echipa catalană să-și revină și să se califice. Minutele se scurgeau, meciul părea să se mai fi echilibrat, dar ca și când Barcelona și-a amintit de pumnii primiți mai devreme, pentru o clipă parcă nu a fost prezentă pe teren. A venit ceea ce Zecarul va numi de-acum „Acel corner”. Să fim serioși, nici Divock Origi nu era prea atent la fază, dar istoria va scrie că a fost suficient de lucid încât să lovească mingea exact cum trebuia pentru ca revenirea să fie completă.

Era minutul 79. Liverpool sărbătorea alături de fanii ei pe stadionul legendar al echipei, într-o atmosferă de nedescris. Fanii Barcelonei puteau fi văzuți deja cu lacrimi în ochi, iar cei neutri erau amuțiți, la fel ca Zecarul. Ce să mai și zici, când vezi așa ceva? Cam asta a fost săptămâna de Liga Campionilor – două meciuri remarcabile aducând două reveniri care vor rămâne mult întipărite în memoria colectivă a fanilor fotbalului. Ce urmează la Madrid, în finala de pe 1 iunie? Cine mai poate să prezică așa ceva?

E amuzant când Zecarul se gândește că totul – toată nebunia asta – a început în prima zi a săptămânii cu Acel gol care cel mai probabil se va dovedi a fi crucial în lupta pentru titlu în Premier League. Ce șut! Ce moment! Ce?! E și mai amuzant... nu, absurd. E absurd că șutul și entuziasmul ce l-a urmat par acum să se fi întâmplat în urmă cu luni bune, după ce noi toți am fost vrăjiți de două seri din Liga Campionilor pe care nu le vom uita.

D6DRgulWkAMOaVo.jpg_large.jpg

Ce a văzut Zecarul săptămâna asta?

  • Păi, pe lângă ce e mai sus, totul pălește în insignifianță. Turneul de tenis de la Madrid continuă, cu Simona Halep înregistrând un „double bagel” în optimile de finală – cea mai dominantă victorie a carierei pentru româncă. Dacă Halep câștigă competiția, calculele Zecarului o dau din nou în vârful clasamentului mondial feminin. Ar fi frumos, înainte de Roland-Garros. În turneul masculin sferturile de finală se anunță savuroase, iar Roger Federer deja ne-a arătat că mai știe să joace tenis și pe zgură, câștigând printre altele al 1200-lea său meci în circuit în primul turneu jucat pe această suprafață din 2016 încoace.

  • În rest, fotbalul a fost singurul sport în prim-plan, dar totul se complică enorm în weekend, pentru că...

D6JrC6uW0AAhojE.jpg_large.jpg

Ce vede Zecarul în weekend?

  • De unde să înceapă Zecarul? Formula 1 intră în Europa după patru curse care au avut același rezultat – 1-2-uri Mercedes. Ferrari revine pe circuitul de la Barcelona, acolo unde a părut atât de impresionantă în testele din pre-sezon, cu speranța că va putea, în sfârșit, să strice petrecerea cu wurst și bere încinsă de rivalii „argintii”.

  • De la patru roți, la două roți. Turul Italiei – sau dacă te simți mai latin, Giro d’Italia – începe sâmbătă în Bologna. În următoarele trei săptămâni vom putea admira peisaje, învăța istorie, sau face orice altceva în fața televizorului în timp ce niște băieți pedalează pentru glorie. Primoz Roglic e în căutarea primului astfel de succes al carierei, Tom Dumoulin speră să repete istoria din 2017, iar Simon Yates va încerca să nu repete istoria din 2018, atunci când aproape a câștigat turul înainte să clacheze spectaculos. Un ochi mai aruncăm și spre vulpoiul bătrân Vincenzo Nibali, dar și spre tânărul Miguel Angel Lopez.

  • Etapa finală din Premier League. Poate Brighton să schimbe dramatic deznodământul? Toată lumea spune că nu, dar după ce săptămână de fotbal am avut, parcă ar fi ciudat ca ea să se încheie cu niște rezultate așteptate de toți. Duminică la ora 17:00, Manchester City va deveni campioană dacă se impune la Brighton. Între timp, Liverpool se întoarce pe Anfield și trebuie să câștige cu Wolverhampton pentru a face tot ce ține de ea pentru a răsturna situația în vârf.

Succes de-a dreptul banal

Succes de-a dreptul banal