Douăsprezece sărituri

Douăsprezece sărituri

În această ediție: Cât de greu mai este să faci „Slam-ul” în Turneul Celor Patru Trambuline? Plus alte competiții speciale, debutul sezonului de tenis, încă niște schi și decizii strategice importante pe patru roți.

49633955_10156160172307151_5778888388077682688_o.jpg

Douăsprezece sărituri. De atât a fost nevoie. Douăsprezece sărituri pentru a intra în istoria unui sport. Ryoyu Kobayashi a făcut-o, câștigând toate cele patru etape ale celui mai prestigios concurs de sărituri cu schiurile din lume.

În ciclism avem Marile Tururi. În tenis avem turneele de Grand Slam. În snooker avem Tripla Coroană. În majoritatea sporturilor avem Campionate Mondiale sau alte competiții unice, dar cu toate acestea, Zecarul nu se poate gândi la ceva ce se apropie de caracteristicile Turneului Celor Patru Trambuline. Sezon după sezon, preț de o săptămână la trecerea dintre ani, aceasta este competiția pe care orice săritor cu schiurile dorește să o cucerească. Să câștigi una dintre cele patru etape ale ei este o realizare importantă. Să câștigi Turneul în sine este una și mai remarcabilă. Să bifezi patru victorii din patru pe drumul spre victorie este extrem de rar.

Doar doi oameni reușiseră asta în istoria de 66 de ediții a competiției înainte ca japonezul Kobayashi să-și treacă la rândul lui numele în legendă. Fanii sportului au exultat, îmbrățișându-și noul erou odată cu victoria sa finală de duminică de la Bischofshofen, venită, ce-i drept, în stil de mare campion. Cu toate acestea și cu toate că Zecarul îi dedică un pasaj principal în această ediție, ceva îi pare totuși prea puțin entuziasmant în succesul lui Kobayashi. Ba chiar și în cel al lui Kamil Stoch de anul trecut.

„Nu poți învinge decât adversarii pe care-i ai în față,” spune un proverb interesant din sport. E perfect adevărat, iar Kobayashi exact asta a făcut. Japonezul a sărit mai departe și mai bine ca toți cei din jurul său pentru a se impune în cele patru etape tradiționale, dar Zecarul simte că concurența nu a fost niciodată cu adevărat pe măsura abilității actuale a acestuia. Kobayashi domină săriturile cu schiurile în acest an după ce sezoanele trecute a fost cel mult un simplu participant clasat al 24-lea în Cupa Mondială și al 22-lea în Turneul Celor Patru Trambuline. Japonezul a ratat victoria în doar trei concursuri din cele 11 desfășurate din acest sezon.

Kobayashi a intrat în Turneu drept favorit cert și deși se vorbește anual despre posibilitatea ca cineva să câștige toate cele patru etape ale sale fără prea multă încredere, mulți îi dădeau șanse bune japonezului. Acesta a început cu o victorie cu mari emoții la Oberstdorf. A fost un început ușor norocos în care Kobayashi l-a învins pe Markus Eisenbichler pentru doar 0.4 puncte – diferența cea mai mică de la oricare dintre etape. Cine știe cum ar fi continuat turneul dacă germanul s-ar fi impus, venit parcă de nicăieri pe un val de formă bună? La Garmisch-Partenkirchen tot Eisenbichler l-a testat pe Kobayashi, dar japonezul a trecut cu brio, câștigând la o diferență de aproape două puncte. A urmat Innsbruck și cel mai clar succes al liderului într-o etapă în care rivalul său german nu s-a văzut.

Victoria generală în Turneu era ca și garantată pentru Kobayashi, iar singura întrebare care se punea înaintea săriturilor de la Bischofshofen era dacă acesta va reuși „Slam-ul” la doar un an după ce Stoch – o prezență modestă în acest sezon – își trecuse numele alături de cel al lui Sven Hannawald. Cu o săritură secundă excepțională în condițiile în care trei alți sportivi evoluaseră mai bine în prima manșă, Kobayashi a reușit. În final a câștigat cu un avans imens și nimic nu-i poate știrbi succesul. Japonezul a intrat în legendă și în inimile fanilor sporturilor de iarnă și mai ales ai săriturilor cu schiurile, devenind cel mai tânăr câștigător al tuturor celor patru etape din Turneu.

Zecarul vrea totuși să revină cu povestea la alte vremuri, parcă diferite, ale sportului cu pricina. În sezonul 2001/2002, Hannawald câștiga Turneul Celor Patru Trambuline într-o eră în care nimeni nu pornea ca favorit cert într-o competiție de sărituri cu schiurile. Câte etape a mai câștigat germanul în acel an? Doar două – într-un sezon în care alți șapte sportivi și-au trecut victorii în palmares și la capătul căruia Hannawald a fost departe de a-l amenința pe Adam Małysz în fruntea clasamentului final al Cupei Mondiale.

Andreas Goldberger, Primož Peterka, Martin Schmitt, Małysz, sau Janne Ahonen sunt nume care rezonează cu Zecarul total altfel față de sportivii câștigători de Cupă Mondială din ultimii ani. Era vremea în care România descoperea cu ajutorul Eurosport sporturile de iarnă, iar lumea „icarilor moderni”, cum Sorin Hobana senzațional a denumit-o, se așternea în fața noastră și se lăsa studiată. Hannawald și succesul său din 2002 mereu vor fi „altfel”. Poate că pur și simplu pentru că a fost primul – un deschizător de drumuri care a scris o istorie neașteptată. Dar cu siguranță și pentru că recent am fost răsfățați cu două performanțe remarcabile la rând.

Într-un fel, Zecarului aproape că-i pare rău pentru Kobayashi. La doar 22 de ani, japonezul a luat lumea săriturilor cu schiurile pe nepregătite, iar forma pe care o arată este poate doar precursorul unei performanțe și mai mari, de a realiza „Slam-ul” de două ori la rând, sau de trei ori, de ce nu...

Numai timpul ne va revela cât de mare a fost cu adevărat Kobayashi, dar cel puțin acum, Zecarul nu poate ascunde acest sentiment de „ei, și ce?” pe care i l-a lăsat ediția din acest an a Turneului Celor Patru Trambuline. Kobayashi este momentan în mod incontestabil cel mai bun săritor cu schiurile din lume și se află în nefericita situație ca acest lucru să-i diminueze aura pe care, într-o bună zi, poate i-o vom atribui cu toții.


De prin lume:

  • Înspre alte discipline ale schiului...

La Zagreb s-au desemnat „Regele și Regina Zăpezii” ca urmare a probelor de slalom tradiționale desfășurate în capitala Croației. Ei, și, ce să vezi, tocmai Marcel Hirscher și Mikaela Shiffrin au fost cei care au pozat cu pelerina și coroana pe cap, stând pe fotoliul improvizat la baza pârtiei. Sunt victorii importante pentru cei doi după ce supremația lor începuse să dezvolte o umbră de semn de întrebare ca urmare a ultimelor etape, când Hirscher călcase porți în două competiții la rând și Petra Vlhová amenința dominația lui Shiffrin. Americanca a făcut o primă manșă ca pe vremuri la Zagreb, iar austriacul a pus prea multă presiune pe Marco Schwartz, care a ratat șansa de a câștiga deși schiase grozav în prima coborâre.

  • Într-un sport cu mingi...

Premier League a făcut o pauză bine-venită în weekend, pentru că atunci s-a jucat în FA Cup. Cea mai veche competiție din fotbal va avea mereu o aură aparte, iar turul al treilea a adus debutul în competiție pentru echipele din prima ligă, dar și capătul de drum pentru unele dintre ele. Liverpool a cedat pe terenul lui Wolverhampton, adâncind criza de la club (Zecarul e ironic), Florin Andone a marcat în victoria lui Brighton în fața lui Bournemouth, Huddersfield a fost învinsă de Bristol City, Fulham de Oldham Athletic, iar Leicester City a reușit „performanța” de a fi eliminată de Newport County. În aceste și alte meciuri desfășurate pe diferite terenuri din țară însă, fanii s-au putut bucura de un fotbal cu adevărat special pe care numai Cupa Angliei îl poate aduce microbiștilor. Și pentru că tragerile la sorți au și ele farmecul lor, alături de un Doncaster Rovers v Oldham Athletic sau un Barnet v Brentford, turul al 4-lea al competiției ne va delecta și cu câte un Manchester City v Burnley, Crystal Palace v Tottenham Hotspur, dar mai ales cu Arsenal v Manchester United. Toate, la sfârșitul lunii. Până atunci, Premier League revine în weekend, iar mai întâi se joacă semifinalele Cupei Ligii, marți și miercuri. Nici Tottenham v Chelsea nu sună rău.

  • În același sport cu mingi...

În weekend s-a jucat în La Liga, iar Barcelona s-a distanțat și la cinci puncte în fruntea clasamentului după ce a învins la Getafe cu 2-1, în timp ce Atletico Madrid, Sevilla și Real Madrid s-au împotmolit. Cel mai mult a avut de suferit trupa lui Santiago Solari, Real fiind învinsă cu 2-0 pe teren propriu de către Real Sociedad. Încă două înfrângeri similare și echipa ar avea golaveraj negativ...

  • În alt sport cu mingi...

Australian Open se apropie! Pe cine păcălește Zecarul? De fapt deja a început, dacă ținem cont și de turneul de calificări. Primul Mare Șlem al anului începe cu adevărat luni, iar tragerea la sorți de joi îi va da Zecarului șansa să așterne vineri cuvinte despre cum Simona Halep va avea un traseu dificil dacă vrea să repete performanța de anul trecut, sau despre cum Simona Halep va avea un traseu lejer dacă vrea să repete performanța de anul trecut. Poate va scrie chiar despre cum Simona Halep va avea un traseu interesant dacă vrea să repete performanța anului trecut.

AO2019_KV_ro.jpg

În orice caz, primele turnee ale anului și-au desemnat învingătorii și învingătoarele la finalul săptămânii trecute, iar Bianca Andreescu a fost una dintre remarcate. Canadianca de origine română a ratat șansa de a câștiga primul ei turneu WTA din carieră, pierzând finala de la Auckland în fața Juliei Gorges, dar Zecarul este sigur că va fi o sportivă de urmărit pentru fanii din România ani la rândul de-acum încolo. Karolina Pliskova a ridicat trofeul cel mai important al săptămânii, la Brisbane, în timp ce Aryna Sabalenka a câștigat la Shenzhen, acolo unde campioana en-titre, Simona Halep, a absentat în timp ce i se lua un interviu pentru The Guardian la București. În circuitul masculin, Roberto Bautista Agut i-a învins pe Novak Djokovic și pe Tomas Berdych pentru a cuceri trofeul strălucitor de la Doha, iar Kei Nishikori și Kevin Anderson au câștigat finalele de la Brisbane, respectiv Pune. Toți în trei seturi. Nu în ultimul rând, Belinda Bencic a sărit ca o fată de liceu îndrăgostită la gâtul lui Roger Federer după ce Elveția a câștigat Hopman Cup pentru a doua oară la rând ca urmare a unui punct decisiv de excepție. Zecarul o înțelege. Și el ar sări pe Federer la fel de entuziasmat.

  • Și în sporturi cu motor...

Ajuns cu bine la Ferrari în rolul de șef de echipă în noiembrie 2014, Maurizio Arrivabene a plecat cu bine de la echipa italiană din Formula 1 luni, fiind înlocuit de Mattia Binotto. Schimbarea anunță vremuri interesante în legendarele garaje roșii. Arrivabene a fost în multiple rânduri criticat pentru deciziile sale tactice luate în 2018, când Ferrari a avut forța necesară să se lupte pentru titlu cu Mercedes, dar în final nu și-a fructificat șansele. Cu unul dintre cei mai talentat pilot al generației sale, Charles Leclerc, alăturându-se lui Sebastian Vettel la echipă în 2019 și cu Binotto – un tip pe care Zecarul îl apreciază mult – ținând frâiele, sezonul care se apropie se anunță spectaculos. Între timp, tot luni, Mercedes a sărbătorit ziua lui Lewis Hamilton. Zecarul e curios dacă britanicul va mai zâmbi la fel și la finalul anului.

Privind ca niște împărați spre gladiatorii din arene

Privind ca niște împărați spre gladiatorii din arene

17 etape, 34 de meciuri

17 etape, 34 de meciuri