Tentația întrebării fără răspuns

Tentația întrebării fără răspuns

În acest episod: Încercând imposibilul de a răspunde la întrebări ce nu au răspuns. Plus o recapitulare scurtă a primului Slam al anului, motoare și fotbalul cel de toate zilele.

20190127_Djokovic_Press_04_G.jpg

Și s-au încheiat. Două săptămâni de nopți nedormite, tenis de calitate, calcule, gânduri. Naomi Osaka este noua lideră mondială și prima jucătoare care ridică deasupra capului două trofee de Grand Slam la rând din 2015 încoace. Novak Djokovic a pus stăpânire pe recordul de titluri cucerite la Australian Open într-o demolare a lui Rafael Nadal care a respectat regula turneului: când credeai că nu se poate ca cineva să joace mai bine, Djokovic ți-a arătat că se poate.

Ceea ce-l duce pe Zecar la următoarea întrebare: este Djokovic cel mai bun jucător de tenis din toate timpurile? E tentația întrebării fără răspuns. Dacă nu el, atunci cine? Este adevărat că Zecarul nu exista acum 20 sau 50 de ani ca să înțeleagă excelența lui Ilie Năstase, Rod Laver, Jimmy Connors, John McEnroe sau Pele, dar sportul a evoluat mult și, cel mai probabil, cel mai bun jucător de tenis care a existat vreodată, în termeni absoluți, este contemporan cu noi. Astfel, în discuție nu se pot afla decât Djokovic, Nadal, și Roger Federer.

Cei trei formează un trident ce greu poate fi descris, un fel de Sfântă Treime care ne-a binecuvântat cu prezența ei pe parcursul ultimilor 15 ani. Cu 52 de titluri (13 ani compleți de titluri) de Grand Slam în palmaresul lor comun, Djokovic, Nadal și Federer sunt adevărate legende vii, care încă pot fi văzute pe teren. În această provocare fără capăt a găsirii celui mai bun jucător, cifrele indică spre Federer.

Elvețianul domnește cu cele 20 Grand Slam-uri ale sale, trei mai multe decât Nadal și acum numai cinci mai multe decât Djokovic. Ca turnee ATP câștigate, tot Federer conduce, fiind atât de aproape de un număr 100 ce ar face bine să vină mai devreme decât mai târziu, pentru sănătatea mentală a Zecarului. Elvețianul este urmat de aceeași Nadal și Djokovic, iar numărul de titluri „mari”, cum le-a catalogat ATP, îi pune pe cei trei la 53 (Federer), 52 (Djokovic) și 50 (Nadal). Să nu uităm însă că Federer are deja 37 de ani, iar dacă fizicul rivalilor săi va mai rezista câțiva ani, șanse ca Djokovic sau Nadal să-i depășească cifrele există. Zecarul consideră că recordul de Slam-uri al elvețianului este sacru, dar dacă va continua să joace așa cum a făcut-o în Australia, noul campion de la Melbourne va câștiga tot în acest an.

20190128_djokovic-photoshoot-post-tournament_005_g.jpg

Probabil chiar urmărește să o facă. E puțin prematur să vorbim despre un season Slam încă după Australian Open, dar remarcabil este că Djokovic duce discuția în această direcție prin tenisul său. Nu sunt vorbe în vânt. Sârbul îl poate detrona pe regele Nadal chiar și la Roland Garros, Wimbledon-ul va avea pe tablou un Federer pentru care fiecare lună în plus poate cântări mult, iar US Open pare la discreția lui Djokovic chiar dacă va avea loc peste opt luni.

E foarte interesant să-i analizăm pe cei trei și prin prisma stilului lor de joc, remarcabil de diferit din multe puncte de vedere. Federer este acel jucător elegant și care pare mereu că joacă un tenis fără efort. Natural și cu o atingere ce probabil nu are termeni de comparație, elvețianul a făcut mulți fani ai sportului să-l îndrăgească pentru cum are un arsenal complet și pe care îl scoate deseori la iveală. Pe lângă el, Nadal este cel care pare să muncească mult mai mult. Un jucător defensiv de excepție, spaniolul are particularitatea loviturilor sale cu mult spin – în special forehandul. O forță de neînvins pe plan mental, Nadal este jucătorul perfect pentru zgură, dar Zecarul nu trebuie să mai spună asta, căci titlurile sale de la Paris arată totul.

Spre deosebire de cei doi, Djokovic mereu i s-a părut Zecarului un pic plat. E greu să-și dea seama dacă e doar subiectiv, sau este un feeling împărtășit și de alții. Loviturile sârbului par scoase dintr-un manual de tenis. Curate, îngrijite, dar niște lovituri care niciodată nu par a avea particularități anume. Fără sclipiri, dar incredibil de eficient, Djokovic nu lovește tare, dar nici încet. Cert este că întotdeauna lovește, iar flexibilitatea și mobilitatea sa, mentalul de fier și eficiența cu care trimite înapoi mingea la adversar sunt colosale. S-a văzut în mod evident la Australian Open, unde Zecarul consideră că Djokovic a atins apogeul său ca joc.

Poate că frumusețea, în cazul alegerii unui jucător pe care să-l considerăm etalonul, cel mai bun, este dată tocmai de subiectivismul alegerii. Putem să ne uităm la titluri, la rapoarte de fel și fel de statistici, la recordurile din meciurile directe, la stilurile de joc care poate ne sclipesc într-un fel aparte, și să alegem de ce credem că unul este un criteriu mai bun decât celelalte, de ce credem că un jucător este mai mare decât ceilalți doi.

20190127_rla_f_hemer_4_g.jpg

Cu cel de-al 7-lea său titlu de la Melbourne – un nou record – Djokovic l-a depășit pe Pete Sampras în clasamentul numărului de Slam-uri câștigate. În frunte au rămas doar el, Nadal și Federer, iar Zecarul este sigur că o altă frumusețe a epocii în care trăim este dată de faptul că nimeni nu știe cum se va termina acest capitol minunat din istoria tenisului masculin.

***

Și, până la urmă, cu ce mai rămânem după Australian Open 2019? Păi pe lângă tenisul aproape de perfecțiune al lui Djokovic, cu o campioană remarcabilă în turneul feminin. Osaka arată ca o forță care a ajuns în vârf și va fi greu de dat jos de-acum încolo. Japoneza a devenit lideră mondială luni – cea mai tânără din 2010 încoace – și este prima jucătoare care câștigă două turnee la rând din 2015 încoace, ba chiar prima care le câștigă pe primele două ale carierei consecutiv din 2001 încoace. Acum un an, Osaka intra în Australian Open clasată fiind pe locul 72, iar Zecarul o privea cu scepticism, deși talentul ei era de mulți remarcat. Acum, japoneza a întrerupt o serie în care opt jucătoare diferite câștigaseră ultimele opt Slam-uri, amenințând cu dominarea unui circuit feminin uneori criticat pe nedrept pentru diversitatea rezultatelor.

Simona Halep a fost detronată, dar ne-a oferit motive să sperăm că sezonul acesta are un cuvânt greu de spus în turneele importante. Românca a avut un parcurs dificil la Melbourne, dar a arătat ca o luptătoare, nefiind departe de a o învinge pe Serena Williams și jucând din ce în ce mai bine pe măsură ce turneul a evoluat. Până la Roland Garros, unde trebuie cu siguranță luată în seamă, cu atât mai mult că merge acolo din postura de campioană en-titre, Halep se va avânta curând spre hard-urile americane și turneele de zgură pregătitoare pentru Paris.

DyAgo9KX4AMq_aM (1).jpg

Mai rămânem cu tenisul impresionant prestat până în semifinale de Stefanos Tsitsipas, care se anunță un contracandidat important al lui Alexander Zverev pentru leadership-ul noii generații. Mai rămânem cu parcursurile surprinzătoare al unor jucători precum Lucas Pouille – care nu mai câștigase vreun meci la Melbourne până în acest an – și Frances Tiafoe pe tabloul masculin, dar și ca Danielle Collins pe tabloul feminin. Americanca nu trecuse niciodată de turul întâi al vreunui Slam până la Australian Open și a jucat în semifinale.

În plus, mai rămânem cu un sumar riguros de momente memorabile pe care cei de la treizecizero l-au etalat aici și pe care Zecarul nu-l mai reia, ci vă invită să-l citiți.

Încheiem cu predicțiile Zecarului: Kerber n-a câștigat (-), Halep aproape a ajuns în sferturi unde ar fi fost învinsă de Pliskova (aproape, dar -), Andreescu a făcut o figură frumușică (hai, +), Ostapenko a pierdut în primul tur și rămâne să iasă din top 32 până la Roland Garros (+), iar Sabalenka nu a ajuns în prima sa semifinală de Slam (-). De partea cealaltă, Zverev n-a câștigat (-), Murray a pierdut în primul tur și e posibil să-și fi luat un rămas bun emoționant de la tenisul de nivel înalt (+ +), Nadal a jucat finala, nu chiar surprinzător (+) și din anumite puncte de vedere ce gâdilă simțurile Zecarului, Tsitsipas v Federer a fost meciul turneului (+). Nu-i rău.


De prin lume:

  • Fernando Alonso…

Câștigător de titlu în Formula 1, câștigător la Le Mans, câștigător la Daytona. Urmează Indy 500? Spaniolul și cei trei colegi ai săi, Kamui Kobayashi, Jordan Taylor și Renger van der Zande, s-au impus în tradiționala Rolex 24, prima cursă importantă de anduranță a anului și cea mai faimoasă desfășurată în State. Nume mari din motorsport s-au aliniat la startul unei curse atipice, o furtună forțând organizatorii să o întrerupă de două ori în ultima ei parte, a doua oară definitiv, după ceva mai mult de 23 de ore. Printre oamenii care au luat parte la cursă s-a aflat și Alex Zanardi, un erou al Zecarului și o inspirație pentru oricine are șansa să-l întâlnească sau să-i afle povestea.

  • Premier League…

Nu s-a jucat, însă am avut meciuri în Anglia în cea mai veche competiție de fotbal din lume, FA Cup. Manchester United și-a extins seria de victorii dub bagheta lui Ole Gunnar Solskjaer, a învins-o cu 3-1 pe Arsenal în duelul de cel mai mare calibru al rundei și a primit recompensa de a nimeri cu Chelsea în turul următor al competiției. În alte meciuri, Manchester City s-a distrat cu Burnley, 5-0, Chelsea a trecut de Sheffield Wednesday cu 3-0, dar au existat și surprize. Tottenham a cedat cu 0-2 pe terenul lui Crystal Palace, făcându-l pe Mauricio Pochettino să se apere spunând că doar Premier League ar trebui să fie prioritatea clubului, iar West Ham a pierdut în fața lui AFC Wimbledon, echipă din liga a treia a Angliei, într-un spectaculos 2-4. Everton a cedat și ea, 2-3 pe terenul lui Millwall. Meciurile încheiate la egalitate, printre care Portsmouth v QPR, Middlesbrough v Newport County, Barnet v Brentford și Brighton v West Brom, se vor rejuca.

Premier League revine în forță cu două etape programate săptămâna asta - una marți și miercuri, iar cealaltă în weekend. Cele două runde se vor încheia cu cel mai interesant meci al săptămânii, Manchester City v Arsenal, duminică seara, dar la cum o simte Zecarul pe Arsenal, e posibil ca City să aibă un nou antrenament cu public în față.

  • În alte campionate din Europa…

S-a jucat. În La Liga, Barcelona și-a continuat seria de rezultate bune cu o victorie cu 2-0 pe terenul rivalei Girona, în timp ce toate cele trei urmăritoare ale ei, Atletico Madrid, Real Madrid și Sevilla, au câștigat la rândul lor, clasamentul înghețând din acest punct de vedere.

În Serie A meciurile spectaculoase nu au lipsit. Juventus a câștigat cu Lazio, 2-1 în deplasare, în timp ce Torino a învins cu 1-0 pe Inter în altă confruntare interesantă. Atalanta și Roma 3-3 a fost depășit ca număr de goluri de Chievo v Fiorentina 3-4, iar în clasament Juventus s-a îndepărtat la 11 puncte de Napoli după ce meciul napoletanilor de la Milan s-a terminat fără gol.

Primele patru clasate din Bundesliga au câștigat, Borussia Dormund (5-1 cu Hannover) continuând să conducă clasamentul în fața unui Bayern Munchen care a înregistrat a șaptea victorie la rând în campionat, 4-1 cu Stuttgart. Borussia Monchengladbach și RB Leipzig au câștigat la rândul lor fără probleme.

În Ligue 1 PSG n-a mai înscris de 9 ori, dar a făcut-o de 4 în victoria cu 4-1 în fața lui Rennes. Campioana are un avans de 13 puncte și două meciuri în minus disputate, deci Zecarul crede că este destul de clar că va fi campioană din nou. Dar ce, nu era încă dinaintea debutului de sezon? Ah, și alt erou al Zecarului, Thierry Henry, și-a încheiat debutul „de vis” în cariera de manager, dar nu cum visa. Adieu! Retrogradează Monaco?!

Talent care apare o dată la câteva generații

Talent care apare o dată la câteva generații

Tenis, eh?

Tenis, eh?